Arhitectură civilă

În evul mediu pe teritoriul actualei Republici Moldova nu existau edificii administrative propriu zise. Funcţiile administrative erau exercitate în palatele boiereşti şi domneşti, în unele încăperi special amenajate ale cetăţilor sau ale mănăstirilor. Clădiri de tip administrativ încep să fie construite în Basarabia curând după anexarea ei de către Imperiul Ţarist în anul 1812. Prima clădire a administraţiei guberniale, construită la Chişinău în acea perioadă nu s-a păstrat, dar se ştie, că ea era amplasată vizavi de Piaţa Catedralei, având o arhitectură tipică clasicului rus. Din clădirile administrative din sec. XIX conservate până astăzi, merită să fie menţionate edificiul fostei cârmuiri a Zemstvei oraşului Soroca (construit în 1876), sediul fostei "Camere de control" din Chişinău şi sediul fostei Dume orăşeneşti (actualmente Primăria municipiului Chişinău), construită în anii 1898 - 1901 după proiectul arhitectului M. Elladi, care a beneficiat şi de consultaţiile lui A.I.Bernardazzi.

Edificiul Dumei oraşului este realizat într-un stil ecletic, ce imită goticul florentin. El are un plan în formă de careu cu o curte interioară, accesul de onoare fiind soluţionat prin peretele teşit de la colţul străzilor Vlaicu Pârcălab şi Ştefan cel Mare. De asupra intrării se înalţă tradiţionalul balcon-tribună şi turnuleţul cu orologiu.

La începutul sec. XX, odată cu includerea Basarabiei în circuitul financiar al Imperiului Ţarist încep să fie construite edificii bancare, burse şi case de economii. Cea mai impunătoare clădire de acest tip este Banca orăşenească din Chişinău (actualmente "Sala cu orgă") realizată în stil neoclasic după proiectul arhitectului I. Şeidevan şi sub conducerea inginerului M. Cekeruli-Kuş. Edificii bancare mai modeste erau înălţate şi în zonele rurale ale guberniei Basarabia. Astfel, încă la 1901, în satul Cosăuţi a fost construită clădirea Societăţii de credite (ulterior a funcţionat în perioada sovietică în calitate de casă de cultură). Tot în 1901 arhitectul Gasket junior finalizează construcţia clădirii Camerei fiscale din Chişinău.

În perioada interbelică sunt reamenajate în scopuri administrative o serie de clădiri din perioada ţaristă. Unor clădiri, construite iniţial cu două etaje li se adaugă etajul trei (cazul "Camerei fiscale" din Chişinău). În anii treizeci, în spiritul arhitecturii neoromâneşti, este înălţat edificiul actualei Procuraturi a sectorului Centru din Capitala Moldovei. Tot în această perioadă în acelaşi stil neoromânesc este construită clădirea pichetului de grăniceri români din or. Soroca (actualmente - Direcţia navigaţiei fluviale de pe râul Nistru). La Tiraspol, în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, aflată în anii 20-30 în componenţa Uniunii Sovietice, clădirile administrative sunt executate fie într-un stil constructivist, cum este cazul Băncii orăşăneşti, proiectate în 1930 de arhitectul N. Gulavski, fie într-un stil neoclasicist, dar de factură sovietică, ce va prefigura "empire-ul stalinist" din anii postbelici (exemplu: "Casa Sovietelor" din Tiraspol, proiectată de arhitectul S. Vasiliev la începutul anilor 50).

Primul deceniu şi jumătate, care a urmat celui de al 2-lea Război Mondial, în construcţiile edificiilor administrative din RSSM se remarcă dezicerea totală de la stilurile modern, constructivist, funcţionalist sau neoromânesc şi prin dominaţia totală a stilului eclectico-neoclasic, numit uneori "empire stalinist". Este perioada, când în Chişinău, pe bd. Lenin (actualul Bd. Ştefan cel Mare) se construiesc principalele edificii administrative ale oraşului: blocul administrativ a mai multor ministere proiectat de V. Voiţehovschi şi A. Borisov pe adresa Ştefan cel Mare, nr.73, blocul administrativ al fostei clădiri a Sovnarhozului, proiectat de P.Ragulin (actualmente Ministerul Industriei), blocul Ministerului de Interne, blocul Central al Academiei de Ştiinţe a Moldovei proiectat de V.Mednec şi A. Vedenkin ş.a. La Bălţi în această perioadă este construită, după proiectul arhitectului I. Şmurun, clădirea fostului sediu al Consiliului orăşenesc de deputaţi ai poporului (1958).

Anii 60 se remarcă în arhitectura Republicii Moldova prin apariţia unui stil mai auster şi mai funcţional în arhitectura edificiilor administrative. Lupta cu aşa numitele "surplusuri" din arhitectura epocii staliniste s-a manifestat în dezicerea aproape totală de la decoraţia exterioară a edificiilor construite în anii 60. Dispar aplicaţiile în mozaic, porticurile şi balustradele decorative, ancadramentele figurative ale ferestrelor etc. În acelaşi timp sunt utilizate pe larg noi modalităţi de construcţie: sistemul de blocuri monolite, carcasele de beton armat ş.a. O mostră elocventă a acestei arhitecturi o prezintă Casa Guvernului Republicii Moldova, proiectată de arhitectul S. Fridlin şi înălţată în anul 1964.

Tot atât de funcţionale par să fie Casa Sindicatelor din Chişinău, proiectată de arhitectorul V. Kudinov (terminată în anul 1967), "Casa Presei" şi Clădirea Băncii Naţionale (ambele proiectate de B. Waisbein şi S. Şoihet).

Anii 70 se remarcă în arhitectura Chişinăului prin revenirea la unele forme şi materiale tradiţionale în arhitectură. Dacă în clădirea Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, proiectată înainte de anul 1975 de D. Palatnic, se mai resimte influenţa stilului auster al epocii hruscioviste, atunci atât în clădirile actualului Parlament al Republicii Moldova (pe atunci Clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist al RSSM) proiectată în anii 1976-1979 de A. Cerdanţev şi G. Bosenco, cât şi în clădirea Ministerului Justiţiei (iniţial Institutului de Istorie a Partidului Comunist al Moldovei) proiectată în anul 1980 de A. Cerdanţev, se observă o întoarcere la decorul în lemn tradiţional al acoperişului, la utilizarea pietrei de Cosăuţi în decorul faţadelor etc. În decoraţia edificiului actualului Minister al Afacerilor Externe al Moldovei (Iniţial - Sediul Comitetului de Partid "Chişinău" al PC al RSSM), proiectată de arhitectul G. Solominov la mijlocul anilor 70, un rol foarte important îl joacă intercalarea cărămizii roşii şi a pietrei albe de cotileţ, - ceea ce crează ritmuri cromatice destul de originale.

Anii 80 în arhitectura Moldovei se remarcă prin construcţii de altitudine sporită, faţă de perioada precedentă. În aceşti ani sunt înălţate "Casa Editurilor" din Chişinău după proiectul arhitecţilor V. Zaharov, L. Gofman şi A. Jinkin (1980), Preşedinţia Republicii Moldova (după proiectul arhitecţilor Iu. Tumanian, A. Zalţman şi V. Iavorski (1984-1987)) şi clădirea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare a Republicii Moldova (iniţial proiectată de S. Şoihet, V. Waisbein şi A.Cimîhov ca clădire a Sovietului Colhozurilor din RSSM la mijlocul - sfârşitul anilor 80 ai sec. XX). Aceste trei clădiri, de înălţime considerabilă, dispuse pe aceeaşi parte a bulevardului Ştefan cel Mare, împreună cu clădirea Moldtelecomului (arhitecţi A.Kireev, I. Dorofeev şi S. Muhin - anii 80), situată mai la distanţă, dar tot pe aceeaşi parte a bulevardului, au imprimat o nouă siluetă actualului centru al Chişinăului.