Arhitectură civilă

Instituţiile curative apar pe teritoriul Basarabiei abia la începutul sec. XIX. Cel mai vechi spital din Republica Moldova este considerat complexul spitalului orăşenesc din Chişinău, înfiinţat în 1813 ca spital militar, dar care a funcţionat ulterior şi ca spital orăşenesc al zemstvei. El era amplasat pe Drumul Moscovei (actualul bd. Ştefan cel Mare) colţ cu strada A. Lăpuşneanu şi includea şapte edificii. Există, ce-i drept, şi unele versiuni conform cărora cel mai vechi spital din Chişinău ar fi "Spitalul evreiesc pentru nevoiaşi" situat în partea veche a oraşului, în regiunea străzii Cauşanskaia (actualmente str. Columna). Pe planul Chişinăului din 1817 (aşa numitul "Plan al lui Ozmidov" ) este evidenţiată o casă de piatră, unde, conform legendei, se afla iniţial acest "Spital evreiesc", existent încă înainte de anul 1812 - an în care Basarabia a intrat în Imperiul Ţarist.

În anul 1834 la Chişinău a fost înfiinţată Societatea de caritate care întrunea spitalul orăşenesc, spitalul evreiesc şi două aziluri pentru copii şi bătrâni.

Spitalul militar din Soroca a fost construit în anii 1838-1846 şi era amplasat pe strada actuală a "Independenţei", numărul 64, având o arhitectură post-clasicistă.

De-a lungul faţadei de apus a acestui spital a fost amenajată o colonadă de ordin doric.

Pe parcursul celei de a doua jumătăţii a sec XIX organizarea ocrotirii sănătăţii în Gubernia Basarabia era înfăptuită de organismele Zemstvei locale. Dar în finanţarea actelor de caritate a jucat un important rol şi biserica ortodoxă, inclusiv mănăstirile, atât cele locale cât şi cele închinate Sfântului Munte Athos.

Fondarea complexelor curative specializate are loc la sfârşitul sec. XIX. Aceasta este perioada când sunt instituite:

1. Spitalul de boli contagioase (ulterior, de boli infecţioase), care poartă astăzi numele întemeietorului său - medicul Toma Ciorbă (1896) şi care include 10 blocuri construite după proiectul arhitectului T.Ginger;
2. Spitalul judeţean din Soroca;
3. Ambulanţa militară cu 5 blocuri curative şi o casă de locuit, proiectate de inginerul Cekerul-Kuş (1905).
4. Ambulatorul de boli de ochi al medicului Iulia Kveatkovskaia, construit în anii 1909-1914;
5. Spitalul pentru copii fondat de Sofia Antonovna Konstantinovici (în baza azilului de caritate din 1843) şi amplasat pe strada Nemeţkaia (astăzi S. Lazo, nr. 7), la intersecţie cu stradela Fântânilor.
6. Spitalul pneumonic Vasile Calmuţchi, construit probabil în 1887 pe actuala str. M. Cogălniceanu colţ cu str. M. Cebotari.

Cel mai important complex de edificii sanitar - curative de la sfârşitul sec. XIX - începutul sec. XX îl prezintă complexul Spitalului de Psihiatrie amplasat pe fosta moşie mănăstirească Costiujeni (azi orăşelul Codru din municipiul Chişinău). Acest spital de psihiatrie a fost creat în conformitate cu ultimele recomandări ale psihiatriei europene din acei ani. Structura ansamblului s-a format treptat, începând cu ultimul deceniu al sec. XIX, comanditarii asigurând o continuitate de idei constructive şi funcţionale. Aspectul actual al spitalului este datorat în mare parte arhitectului - şef al Chişinăului A.I.Bernardazzi, care, în calitate de antreprenor, construind după propriile proiecte clădirile pensionului şi pavilioanelor spitalului, a înnobilat faţadele prin soluţii proprii manierei sale, deoarece proiectele anterioare, elaborate de inginerul F.I.Ivanov, deveniseră deja moralmente învechite la începutul sec. XX.

Din anul 1910 face parte şi construcţia clădirii Comunităţii Surorilor de caritate din Hârbovăţ, aflată la intersecţia străzilor Vlaicu Pârcălab şi Veronica Micle din Chişinău. Clădirea acestei Comunităţi, proiectată în stil eclectic încă în primul deceniu al sec. XX de arhitectul P. Asvadurov, a fost transformată după cel de al 2-lea Război mondial în Direcţia Curativă Sanatorială nr. 4, ulterior în Clinica Sanatorială Republicană. Din acelaşi an datează şi spitalul de lângă satul Stolniceni, judeţul Edineţ, ctitorit de familia Stroiescu. Acest spital a fost conceput ca o grădină peisajeră, ce-i atribuie un caracter de unicat întregului ansamblu.

Dacă în 1890 la Chişinău erau doar 8 unităţi spitaliceşti, atunci în preajma Primului Război Mondial, în anul 1913 erau deja 17 spitale ce puteau primi la tratament staţionar peste 660 de bolnavi. În perioada interbelică are loc concentrarea şi centralizarea serviciilor de ocrotire a sănătăţii, ceea ce duce pe de o parte la micşorarea numărului de instituţii curative, dar într-acelaşi timp la mărirea efectivului de medici şi asistenţi medicali şi la sporirea totală a numărului de locuri rezervate pacienţilor. Din ultimul an al perioadei interbelice din Basarabia datează Spitalul Clinic Central "Staţia Chişinău" (str. Gh.Caşu, 37), inaugurat la începutul anului 1940 în baza Dispensarului Casei Muncii a Căilor Ferate Române a staţiei Chişinău.

Clădiri, specializate pentru farmacii, se construiau puţine atât în perioada ţaristă, cât şi în cea interbelică. Aceasta se explică prin faptul adaptării necesităţilor farmaceutice a interioarelor edificiilor civile obişnuite. Cu toate acestea, în unele sate şi oraşe basarabene s-au păstrat unele farmacii construite de zemstve sau de autorităţile locale interbelice. Astfel, în satul Târnova s-a păstrat o construcţie utilitară, de la frontiera sec. XIX-XX, amenajată pentru a servi drept "farmacie rurală".

La Soroca, în anul 1934 a fost construită o farmacie (pe str. Independenţei nr.69) care includea şi locuinţa provizorului.

Perioada postbelică s-a remarcat prin înălţarea marii majorităţi e edificiilor sanatorial-curative actuale din Republica Moldova.

În această perioadă creşte considerabil baza tehnico-materială a spitalelor din municipiul Chişinău şi din alte oraşe ale republicii. În anii 50 - 60 sunt întemeiate:

1. Spitalul clinic municipal de urgenţă din Chişinău (str. T Ciorbă, nr.1) (anul 1945).
2. Spitalul clinic municipal nr. 2 (str. P. Rareş, 32) (anul 1950) ;
3. Spitalul orăşenesc pentru copii (de pe fosta str. G. Kotovski ), construit în anii 1955-1956 după proiectul arhitectului I. Şmurun;
4. Spitalul feroviar din Chişinău (de pe str. Columna, nr.30), construit în anul 1954 după proiectul lui D. Palatnic;
5. Spitalul clinic de traumatologie şi ortopedie (bd. Ştefan cel Mare, 190 şi pe str. Academiei), construit în 1959;
6. Maternitatea de pe bulevardul Renaşterii construită la sfârşitul anilor 50 la Chişinău după proiectul arhitectului A. Genrih;

Cele mai importante edificii sanitar-curative se construiesc însă în Republica Moldova în anii 70-80 ai sec. XX. Acestea sunt:

1. Spitalul Republican pentru copii de pe str. Bucureşti din Chişinău, proiectat de arhitectul G. Solominov (anul 1970);
2. Spitalul Clinic Republican din Chişinău, de pe str. N. Testemiţeanu (nr.29), proiectat de arhitecţii V.Baklanov, P.Bezrodnîi şi S.Iahnenko (inaugurat în anul 1977);
3. Centrul Republican de ocrotire a sănătăţii mamei şi copilului din Chişinău, (str.Burebista), proiectat de arhitectul D.Palatnic (în anii 1975-1980 şi inaugurat în anul 1983);
4. Blocul de tratament al Spitalului municipal din Bălţi, proiectat la sfârşitul anilor 70 - începutul anilor 80 de arhitectul S. Andreuţă.

Construcţii sanitar-curative mai puţin importante au loc în ultimele trei decenii ale sec. XX în toate oraşele şi centrele raionale ale republicii. În această perioadă ia amploare şi construcţia complexului balnearo-sanatorial de la Cahul - localitate din sudul Moldovei, unde s-au descoperit izvoare cu ape minerale de valoare curativă superioară.