Principalul tip de fortificație de pe teritoriul Moldovei medievale a fost cetatea. Pe teritoriul actualei Republici Moldova s-au păstrat cetatea Tighina și Cetatea Soroca, ambele amplasate pe malul drept al Nistrului, reprezentând cetăți de frontieră, ce intrau într-un sistem defensiv mai larg, care mai cuprindea și Cetatea Hotin și Cetatea Albă, situate astăzi pe teritoriul Ucrainei. Pentru cetățile Soroca și Tighina sunt caracteristice volume compacte și dimensiuni relativ mici, proprii cetăților construite în prima perioadă de folosire, la o scară încă relativ redusă, a artileriei.
Despre aceste cetăți de pe malul Nistrului Octavian Goga scria: "Ridicate la Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă, cu scop inițial de a sluji drept dig împotriva revărsării tătarilor din Crimeea, aceste ziduri de un pitoresc remarcabil au avut de multe ori un rol determinant în războaiele ruso-turce, găzduind între altele exilul romantic al regelui Suediei Carol al XII-lea. Astăzi se oglindesc tăcute în apa Nistrului, înălțându-și jgheaburile ca niște pumni strânși ai Europei".
Cetatea de pământ din Tiraspol numită "sredneia" ("de mijloc") nu intra în sistemul defensiv de pe malul drept al Nistrului. Ea a fost concepută ca principala fortăreață de tip Vauban a malului stâng al Nistrului și era destinată pentru a servi drept refugiu ostașilor în eventualele ciocniri militare cu turcii și tătarii. Din tot complexul acestei cetăți până astăzi s-a păstrat doar bastionul Vladimir.
Pe pământul Republicii Moldova au existat cetăți și întărituri de origine străină, astăzi distruse sau dispărute fără urme. Pe lângă ruinele de secol XIV a întăriturilor orașului medieval tătăresc Șehr-al-Djeadid de la Orheiul Vechi, Basarabia mai păstrează lângă satul Palanca ruinele unei cetăți turcești, patrulatere în plan, ce avea moscheie, trei bastioane și un turn pentru praf de pușcă - astăzi inexistente.
