În arta Moldovei medievale un loc important revenea arhitecturii bisericilor de lemn. Mai accesibil decât piatra și mai ușor prelucrabil, lemnul a fost timp de secole materialul principal din care se construiau bisericile rurale. Din cele 775 de biserici pomenite de Ștefan Ciobanu pe paginile "Anuarului Comisiunii Monumentelor Istorice" ("secția Basarabia", 1924) - biserici pe care autoritățile rusești le-au găsit în Basarabia după anul 1812, doar 40 erau zidite din piatră, iar 1 din cărămidă, restul fiind din lemn. Dorința de înlocuire a acestor biserici cu ctitorii mai bogate din piatră, manifestate pe parcursul sec. XIX, incendiile dese, distrugerile și nepăsarea sau reaua voință a autorităților din perioada sovietică, ne-au văduvit de 99 la sută din acest patrimoniu. Cu toate acestea, anume în aceste biserici de lemn conservate din sec. XVIII și XIX s-a păstrat cea mai interesantă și cea mai autentică pictură de icoane, - pictură de tradiție bizantină sau naiv populară, neafectată de spiritul nivelator al academismului și realismului naturalist din sec. XIX-XX.
Arhitectura bisericilor de lemn din Basarabia amintește mult de arhitectura caselor obișnuite țărănești, adesea deosebirile rezumându-se la crucea din vârful acoperișului, la clopotniță și la absida în șase muchii, orientată spre est, inexistentă la edificiile laice.
Majoritatea acoperișurilor din șindrilă ale bisericilor de lemn erau rotunjite, având scurgeri în patru ape. Specifice erau și clopotnițele de lemn, așezate la o anumită depărtare de locașe sau înălțate deasupra pridvorului. Interiorul bisericilor de lemn era similar celor din piatră, dispunând de spațiile altarului, naosului și pronaosului. Uneori pronaosul era precedat de un exonartex (pridvor) închis sau deschis, orientat de obicei spre sud.
Astăzi în Republica Moldova sunt atestate doar circa 30 de biserici de lemn conservate, din cele peste 700 existente la 1812. Și, trebuie de spus, că ele se află pe cale de dispariție.
Drept una din cele mai vechi biserici de lemn din Basarabia este considerată Biserica "Sfinții Arhangheli" din Petrușeni, construită la 1702. Această biserică este un model elocvent de arhitectură de cult de factură populară, meșterii rurali urmând fidel tradițiile vechii arhitecturi medievale a lemnului.
Alt exemplu caracteristic de arhitectură rurală, tipic în seria monumentelor acestui gen, ni-l oferă biserica de lemn a satului Târnova. Utilizarea prispei cu stâlpi din lemn, apropie și mai mult acest monument de estetica arhitecturii casei țărănești.
Trăsături comune cu monumentul menționat mai sus găsim la bisericile de lemn a satelor Hiliuți (Râșcani), Pererâta (1771), Hoginești și la multe altele. Continuitatea tradițiilor autohtone în prelucrarea lemnului se resimte în arhitectura bisericilor din satele Horodiște (1797), Palanca (răscrucea sec. XVIII -XIX) și Vorniceni (1839). Biserica din Vorniceni este interesantă și datorită faptului că este înălțată pe un "soclu" de piatră, că are pereții tencuiți și că dispune de o clopotniță masivă octogonală de lemn, situată deasupra pronaosului.
În a doua jumătate a secolului XIX intervin schimbări esențiale în evoluția bisericilor de lemn din Basarabia. Spre deosebire de epocile precedente, construcțiile de lemn din această perioadă sunt puternic influențate de arhitectura locașelor de piatră. Un exemplu caracteristic în această privință este biserica cu Hramul Sfânta Treime din satul Larga (Edineț), înălțată în anul 1897. Monumentală și spațioasă, bogat decorată, cu clopotniță în trei caturi alipită la pronaos, cu imitații de "zacomare" specifice arhitecturii rusești medievale de piatră, cu turla principală pe tambur octogonal, această biserică din punct de vedere stilistic aproape nu are nimic comun cu arhitectura tradițională a bisericilor de lemn basarabene. Ea se înscrie cu mult mai bine în "stilul eclectic", atât de popular la răscrucea secoleleor XIX și XX. Acest "eclectism", enunțat în arhitectura bisericii din satul Larga, atestă epoca finală în dezvoltarea arhitecturii locașelor de lemn de pe teritoriul Basarabiei.
