Arhitectură religioasă

Este imposibil de stabilit datarea exactă a primelor biserici din piatră basarabene. Judecând după dezvoltarea a vechilor oraşe medievale ale Moldovei putem conchide că la Cetatea Albă, Soroca, Tighina şi Orhei au existat biserici de piatră de o vechime considerabilă. Astfel, biserica "grecească" din Cetatea Albă (Ucraina de astăzi) este una din cele mai timpurii locaşuri basarabene conservate până astăzi. În cadrul Cetăţii Soroca şi a Cetăţii Albe au existat de asemenea paraclise integrate organic în arhitectura defensivă a fortificaţiilor medievale. Din perioada de domnie a lui Petru Rareş datează şi biserica de vară cu hramul Adormirea Maicii Domnului de la mănăstirea Căpriana.

Biserica Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Căpriana

Unul din monumentele cele mai importante ale Orheiului actual, îl prezintă ctitoria domnitorului Vasile Lupu - biserica cu hramul Sfântul Dumitru, construită la 1636. Pronaosul şi naosul acestei biserici păstrează şi astăzi sistemul de boltire tradiţional, bolta absidei fiind în formă de semicalotă. Cei drept, turnul - clopotniţă alipit şi tamburul cu bulb de pe coama acoperişului bisericii sunt de datare mai recentă.

În vecinătatea oraşului Tighina se află orăşelul Căuşeni, vechea capitală din sec. XVII - XVIII a tătarilor stepelor Bugeacului. Căuşenii sunt renumiţi datorită picturilor murale din interiorul bisericii Adormirea Maicii Domnului. Datarea acestei biserici este destul de incertă, invocându-se diverse ipoteze privitoare la etapa iniţială de înălţare a locaşului. Cert este faptul, că pe locul actualei biserici semiadâncite în pământ a existat cândva o biserică mai veche de lemn, pomenită în pisania românească din interiorul pronaosului. Cert este şi faptul, că picturile murale de aici au fost realizate în tehnica frescei bizantine de zugravii Stanciul, Radu şi Voicul în intervalul de timp cuprins între anii 1763 - 1767, ctitori ai bisericii fiind mitropolitul Proilaviei Daniel şi domnitorul Moldovei Grigore Callimachi. Din punct de vedere tipologic biserica veche de la Căuşeni urmează planurile bisericilor dreptunghiulare, cu o singură navă şi absidă, de tip bazilical, acoperite cu o boltă "în leagăn".

Biserica Adormirea Maicii Domnului, Căuşeni

Vechiul centru al actualei capitale a Republicii Moldova - Chişinău, - este dominat din punct de vedere arhitectonico -urbanistic de trei edificii importante: biserica Naşterea Maicii Domnului (supranumită după numele ctitorului: Biserica Măzărache), biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" şi biserica "Buna vestire", - toate trei situate pe coline nu prea înalte, amplasate pe ambele maluri ale râului Bâc.

Satul Raşcov din Transnistria găzduieşte o veche biserică catolică din anul 1749, ctitorie a prinţului Liubomirschi, restaurată în anii 80 ai sec. XX. Este vorba de Catedrala (costiolul) Sfântului Caetan, - monument arhitectural singular în panorama edificiilor de cult în marea majoritate ortodoxe de pe teritoriul Republicii Moldova.

Unul din cele mai timpurii monumente de arhitectură religioasă zidite în oraşul Bălţi este biserica Sfântul Nicolae, construită în anii 1791 - 1795 după proiectul arhitectului austriac Weisman, ctitor fiind (conform unor ipoteze) boierul Gheoghe Panaiot. Din punct de vedere tipologic această biserică urmează planul bazilical, specific mai mult edificiilor romano-catolice.

În anul 1815 este pusă temelia catedralei "Schimbarea la faţă" din Tighina, iar în 1819 este sfinţit pristolul bisericii. Exteriorul acestei biserici este realizat în stilul clasicist rus. Tot din această perioadă (anul 1819) face parte şi biserica Sf.Gheorghe din Chişinău, dar în sistemul ei de boltire sau păstrat mai bine principiile vechii arhitecturi medievale moldoveneşti (sistemul arcelor etajate).

Acordarea Chişinăului în sec.XIX a statutului de capitală gubernială în cadrul Imperiului Ţarist şi trecerea la Chişinău a reşedinţei mitropolitane a implicat necesitatea construirii unor edificii de cult cu statut de catedrală. Ideea construcţiei unei catedrale apare încă în anul 1812 şi este un timp promovată de mitropolitul G.Bănulescu-Bodoni. După 5 ani, în anul 1817, a fost prezentat primul proiect al edificiului, care, însă, n-a fost confirmat la Sanct-Petersburg. În anul 1826 general-guvernatorul Basarabiei Mihail Voronţov comandă din nou proiectul catedralei şi clopotniţei profesorului în domeniul arhitecturii Avraam Melnikov de la Academia de Arte din Sanct-Petersburg. A.Melnikov execută pe parcursul unui an planurile viitorului edificiu realizat într-o manieră neoclasicistă, cu patru porticuri dorice bine profilate. Lucrările de construcţie a Catedralei din Chişinău au durat timp de şase ani - din anul 1830 până în 1836.

Catedrala Naşterea Domnului, vedere generală a bisericii şi clopotniţei

O catedrală apropiată din punct de vedere stilistic, construită cam în aceeaşi perioadă, putem găsi şi în orăşelul Bolgrad din sudul Basarabiei (astăzi teritoriu ucrainean). Influenţa clasicismului, neoclasicismului şi a stilului "empire" rusesc se resimte şi în construcţiile bisericilor de piatră din incintele mănăstirilor basarabene. Astfel, biserica Înălţarea Domnului a mănăstirii Hârjauca, deşi nu dispune de porticuri dorice, dar are mult în comun cu planimetria şi cu profilarea detaliilor arhitecturale a catedralei din Chişinău.

Frontiera secolelor XIX şi XX în arhitectura basarabeană este profund marcată de personalitatea arhitectului Alexandru Bernardazzi, - arhitect principal al Chişinăului şi autor sau coautor a mai mult de 30 de edificii situate doar pe teritoriul actualei Republici Moldova, şi a multor altora la Odesa, în Caucaz, etc. Epoca în care a trăit Bernardazzi era o epocă de înflorire a "stilului eclectic" în arhitectură. Din acest motiv în arta lui putem găsi elemente specifice arhitecturii italiene, bizantine sau ruse vechi. Dintre bisericile executate la Chişinău după planurile lui Alexandru Bernardazzi merită să fie menţionate biserica Sfântului Panteleimon (1891) (supranumită, după naţionalitatea ctitorilor ei Victor şi Ion Sinadino, drept "biserică greacă" şi executată în stil neobizantin), Capela Gimnaziului de Fete, executată într-un stil pseudo-rus, care poartă actualmente hramul Sf. Teodora de la Sihla (1895).

La Ungheni, în anul 1905 este înălţat după proiectul aceluiaşi arhitect Paraclisul în memoria kneazului Aleksandr Nevski. Tipic eclectic, cu elemente împrumutate din arhitectura rusă veche, din stilul pseudogotic şi din cel neobizantin, acest paraclis, de formă circulară, nu este nimic altceva decât o amplificare volumetrică, la nivelul întregului edificiu, a cilindrului tamburelor bisericilor ortodoxe.

Alt arhitect cunoscut, care a lucrat în Basarabia a fost chişinăuianul Alexei Şciusev. Lui i se datorează planul bisericii Sfânta Treime din satul Cuhureştii de Sus şi planul construcţiilor adiacente. Ansamblul din Cuhureşti a fost realizat într-un stil neobizantin cu utilizarea decorului reliefat prin alternanţa rândurilor de piatră şi de cărămidă.

Aceleiaşi perioade - anului 1914 - îi datorăm şi construirea bisericii Sfântului Teodor Stratilatul din or.Soroca, concepute într-un stil eclectic, cu utilizarea multiplelor turnuri şi turnuleţe în decorarea exterioară. De factură eclectică este şi biserica Sfântului Dumitru din Cahul (1898).

În perioada interbelică, cele mai importante construcţii de lăcaşuri se fac la Bălţi. Astfel, în 1934 este finalizată Catedrala Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, iar în 1933 este înălţată, la insistenţele episcopului de Hotin Visarion Puiu, biserica Sfânta cuvioasă Parascheva, care prin ferestrele oblice ale tamburelor turlelor mici, imită biserica episcopală de la Curtea de Argeş, unde pe timpuri a păstorit sus pomenitul episcop.

Interesante edificii de cult au construit şi armenii gregorieni din Basarabia. La Orhei, Cetatea Albă, Bălţi, Hânceşti şi Chişinău au existat biserici armeneşti ce datează din sec. XIX, sau chiar din perioade anterioare acestui veac.

La începutul sec. XX la Bălţi se construieşte biserica Sf. Grigore Iluministul, iar la Chişinău în anul 1916, ctitorul A.Hacikianţ zideşte biserica Învierea Mântuitorului, de lângă cimitirul armenesc din Valea Trandafirilor. Tot la Chişinău, în anii 70 ai sec. XX este reconstruită şi restaurată de arhitectul A.E.Ambarţumian vechea biserică armenească a Maicii Domnului, construită încă la 1803.

Biserica Maicii Domnului, vedere aeriană

Perioada care a urmat anului 1945, nu a fost prielnică construcţiei locaşurilor de piatră pe teritoriul Republicii Moldova. Abia după anul 1989, odată cu liberalizarea şi restructurarea gorbacioviste, a devenit posibilă construcţia a noi biserici din piatră. Ultimul deceniu al sec. XX s-a scurs sub semnul reîntoarcerii la autenticele valori spirituale creştine, comune majorităţii locuitorilor republicii. Acestei reîntoarceri i-a corespuns reîntoarcerea la funcţiile lor fireşti a marii majorităţi a locaşelor basarabene şi transnistrene, până atunci închise sau adaptate altor scopuri.