Mănăstirile și schiturile rupestre basarabene sunt cele mai vechi monumente de arhitectură religioasă de pe teritoriul actualei republici Moldova. Pomenite într-o formă destul de vagă încă în sec. X de împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul, - care a scris despre crucile și alte semne lapidare întâlnite în stâncile de pe malul drept, abrupt al Nistrului, - primele locașe creștine rupestre apar pe teritoriul Republicii Moldova înainte de perioada isihastă din Bizanț (sec. XIV), dar devin pe parcursul sec.XIV-XV, centre de pelerinaj și de izolare a călugărilor isihaști. După părerea cercetătorului Eugen Bâzgu, "Complexele rupestre din bazinele Nistrului și Răutului, fiind situate la aproximativ 15-25 km depărtare unul de altul, constituiau, la timpul lor, un sistem "de popasuri" ale pelerinilor în cadrul unei rețele de comunicare cu ieșire la Marea Neagră".
Construite în perioade diferite, părăsite și din nou reîntemeiate, schiturile și mănăstirile rupestre basarabene demonstrează adesea suprapunerea a diferitor faze cronologice de habitat uman. Unele din ele mai păstrează vestigii anterioare creștinismului (ceramică sau înhumări geto-dacice ș.a.)
Cele mai cunoscute mănăstiri și schituri rupestre din Basarabia sunt complexele de la Horodiște (șapte faze de dezvoltare), de la Butuceni (patru faze de dezvoltare, prima fiind anterioară sec. XII, iar ultima aparținând sec. XVIII-XIX), de la Socol (trei faze de dezvoltare), de la Țâpova, Japca și Saharna. Schituri rupestre se află la Holercani-Marcăuți și la Malovata. Semne lapidare, inclusiv diverse varietăți de cruci, pot fi descoperite în peșterile de la Butuceni, Naslavcea, Nicoreni, Horodiște, Bacota ș.a. La schitul de la Socol în biserica rupestră era reprezentat în tehnica alto-reliefului imaginea ecvestră a unui vânător ucigând un cerb. Nu mai puțin interesant, pare să fie și relieful cu imaginile omului, cocoșului și cerbului, aflat în apropierea satului Bușa, pe malul stâng al Nistrului (astăzi teritoriu ucrainean).
Deși datarea exactă a acestor imagini este incertă, atât valoarea lor, cât și vechimea habitaturilor umane din interiorul schiturilor rupestre, nu trezește îndoieli.
