|
|  |
|
| |
| e |
|
|
Echină
Mulură semicirculară plasată între partea superioară a fusului coloanei și abacă, formând împreună cu acesta din urmă capitelul doric.
Ecvestră / Statuie ~
Statuie reprezentând o persoană călare.
Edificiu
Construcție de dimensiuni importante, cu funcții diferite, de locuire, reprezentare, cult, activități publice etc.
Elevație
Edificiu de la nivelul solului în sus, considerat în opoziție cu fundațiile.
Empire
Stil în arhitectura și arta europeană și americană apărut la sfârșitul secolului XVIII, ca rezultat al evoluției neoclasicismului. A durat în Franța până la 1815-1820. În Rusia Țaristă acest stil s-a menținut până în anii 1825-1830.
Eneolitic
(epoca aramei și pietrei) - termen folosit și în forma de neo-eneolitic. Ultima etapă a neoliticului remarcată prin începutul prelucrării metalelor.
Endonartex
În arhitectura bizantină, spațiu îngust plasat între naos și pronaosul propriu zis (nartex) sau între acesta din urmă și pridvor.
Entasis
Curbare convexă, foarte ușoară a fusului unei coloane clasice în zona mediană pentru a compensa deformarea optică.
Epistil
Erker
Termen german, fără echivalent exact în alte limbi, tradus uneori românește prin "burduf" sau "fereastră cu burduf". Erker-ul reprezintă continuarea spațiului interior al unei încăperi importante, de la etaj (cu o fereastră mare frontală) terminat la partea inferioară în consolă.
Euharistie
Împărtășania apostolilor cu pâine (trupul) și vin (sângele) Mântuitorului. Motiv frecvent în programele iconografice a bisericilor ortodoxe, situat de obicei sau în tamburul turlei, sau în conca sau pe pereții absidei centrale, în spațiul altarului.
Exedră
Sală de formă semicirculară sau rectangulară, având rolul de spațiu de conversație în casa romană.
Exonartex
În bisericile ortodoxe, pridvor deschis sau închis.
Extrados
Traseul exterior convex al unui arc sau al unei bolți.
Extra-muros
Spațiu construit sau liber, aflat în afara zidurilor de incintă ale unui oraș, dar aparținând efectiv acestuia.
|
| |
|
