Glosar de termeni

a b c d e f g h i j k l m n o p q r s ş t v z

Denumire generică desemnând un spaţiu, mai mult sau mai puţin coerent, structurat din punct de vedere urbanistic, ocupat de o comunitate umană.

Sursă principală a iconografiei, cuprinzând culegeri de texte organizate tematic sau cronologic, povestind vieţile sfinţilor.

Spaţiu amplu, unitar, destinat unor activităţi productive sau comerciale.

Aureolă

Nume dat primei vârste a fierului şi culturii corespunzătoare de pe teritoriul cuprins între nord-vestul peninsulei Balcanice şi Franţa de Est.
Provine de la denumirea localităţii Hallstatt din Austria, unde s-a descoperit o vastă necropolă din prima epocă a fierului.

Edificiu public situat în lungul drumurilor sau în localităţi, destinat adăpostirii călătorilor şi bunurilor lor.

Ansamblul unui echipament necesar strunirii ori înhămării unui cal folosit la călărie sau tracţiune.

Fântână decorativă, de origine orientală, al cărei jet de apă este dirijat vertical în sus.

Curbă interioară a unei volute dintr-un capitel ionic sau compozit.

Spaţiu de plan semicrcular sau, mai rar, rectangular, structurat după un traseu care descrie o jumătate de cerc.

În arhitectura fortificată, grilaj de lemn, care alunecă pe verticală într-un fel de şanţ special amenajat în ambrazura unei uşi sau al unei porţi, barând calea atacatorilor într-o cetate sau într-un alt edificiu întărit.

Motiv din iconografia bizantină şi postbizantină, format dintr-un tron monumental pe care este pusă o carte, deasupra căreia, adesea este aşezat porumbelul (Sfântul Duh).

Veşmânt antic bărbătesc, un fel de mantie înfăşurată în jurul umerilor, fără a se prinde cu agrafă. Apare în imaginile lui Hristos, apostolilor, a unor personaje din Vechiul Testament.

Sistem de încălzire centrală folosit în antichitate şi evul mediu. Acest sistem se bazează pe circulaţia aerului cald pe sub o podea dublă şi prin pereţi dubli. Probabil, a fost folosit în feredeile (băile orientale) de la Orheiul Vechi.

În reprezentările iconografice ale lui Hristos şi ale apostolilor, piesă vestimentară albă sau colorată, purtată sub himation sau sub hlamidă.

1. Mantie amplă din stofă de lână, de forma dreptunghiulară, purtată în Grecia şi Roma Antică.
2. Pelerină circulară sau semicirculară din ţesătură vopsită cu purpură, purtată de împăraţii şi arhiereii bizantini.

Spaţiu central amplu dintr-un edificiu, precedat de vestibul, care comunică cu încăperile laterale sau cu cele situate la alte nivele.

Construcţie aşezată deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta şi evacua.

Ziua în care se comemorează patronul sau sărbătoarea religioasă de care este legată biserica şi comunitatea religioasă respectivă.

Ciclu iconografic cuprinzând ilustrarea, întreagă sau parţială, în succesiune cronologică a vieţii lui Iisus Hristos.