Glosar de termeni

a b c d e f g h i j k l m n o p q r s ş t v z

Tip de ecran alcătuit dintr-un schelet lemnos sau de zidărie, care separă sanctuarul (absida altarului) de spaţiul naosului, cu care comunică prin uşile împărăteşti şi prin perechea de uşi diaconeşti.

Element constructiv de forma unui trunchi de piramidă răsturnat plasat între naşterea unei arcade şi capitelul pe care aceasta se descarcă.

1. Spaţiu închis în jurul unui edificiu, al unui ansamblu construit sau al unei aglomerări urbane sau rurale;
2. Denumire dată şi zidului sau construcţiilor care delimitează incinta, dându-i caracterul unei unităţi morfofuncţionale independente.

Termen latin, aplicat unui obiect sau unui obiectiv, în general arheologic, care a fost conservat pe locul descoperirii sale, păstrându-se, cel puţin parţial, condiţiile în care a fost adus la lumină.

În iconografia creştină, în special ortodoxă, denumire folosită şa plural, dată Mariei şi lui Ioan Botezătorul, care mijlocesc pe lângă Hristos iertarea pentru păcatele omenirii.

Distanţa existentă între două coloane aflate într-o succesiune de elemente similare între navele unei bazilici, a unui portic etc.

Termen care denumeşte stratul de la suprafaţa tencuielii de frescă, care, aflat pe parcursul zugrăvirii în stare umedă, încorporează culorile.

Traseul interior al unui arc, al unei arcade sau al unei bolţi.

1. Stil în arta Greciei antice, apărut în sec.VI până la Hristos în Anatolia şi insulele Mării Egee.
2. Unul din cele trei ordine clasice în arhitectura antică (doric, ionic şi corintic).

Modalitatea de a reprezenta, într-o compoziţie, mai multe persoane, ale căror capete au toate aceeaşi înălţime.

Model folosit odinioară pentru a fi copiat sau preluat liber.