Glosar de termeni

a b c d e f g h i j k l m n o p q r s ş t v z

Tip de relicvar de forma unui sicriu, în care se păstrează moaştele (relicvele) unui sfânt.

Tip de sculptură concepută pentru a fi integrată într-un cadru - cel mai adesea arhitectural - ceea ce face ca formele profilate să fie ataşate unei suprafeţe de fundal. În funcţie de gradul de profilare a formelor faţă de suprafaţa de fundal distingem: altorelieful = relief înalt; basorelieful = relief plat; relieful adâncit, relieful în tehnica meplat, relieful incizat ş.a.

Motiv ornamental, derivat din curbele şi contracurbele unor cochilii, pietre de forme neobişnuite etc., combinate cu elemente vegetale sau florale şi cartuşe complicate în cadrul cărora se află picturi sau simple suprafeţe bombate, marcate de reţele fine aurii.

Tip de sculptură care poate fi privită de jur-împrejur, fără ca vreuna din părţile sale să fie alipită unui fond.

1. În antichitate, edificiu de plan circular, surmontat de o cupolă.
2. Biserică de tip central, de plan circular sau poligonal, de regulă acoperită cu o cupolă, servind, în principal, pentru a adăposti un mormânt de martir.
Plan tipic în Basarabia pentru bisericile din cimitire cu hramul "Tuturor Sfinţilor".

Tip de prelucrare a paramentului exterior, realizat din blocuri de piatră buceardate puternic (bosaje), astfel încât să se obţină un relief pronunţat, neregulat, dar favorizând jocul puternic de umbre şi lumini. Se foloseşte, de regulă, pentru paramentul primului nivel al clădirilor.