Glosar de termeni

a b c d e f g h i j k l m n o p q r s ş t v z

Parte masivă a unei construcţii, care delimitează, închide sau marchează diferitele părţi ale acesteia. Zidul poate fi realizat din piatră, cărămidă sau din cele două materiale alternate prin mortare de diferite compoziţii şi calităţi. Din punct de vedere funcţional zidul poate fi de mai multe tipuri: de incintă, de sprijin, fals, de diafragmă, de interior, perimetral ş.a.

Modalitatea de a pune în operă materialul constructiv al unui zid, variind în funcţie de epocă şi de loc, urmărindu-se permanent stabilitatea acestuia şi foarte des, conferirea, implicită, a unor valori estetice. După tipul de material şi modalităţile de a-l folosi, zidăria poate fi de mai multe feluri: brută, brută cu muchii de piatră prelucrate, cu bosaje, din cărămidă, din piatră ecarisată, mixtă (din piatră şi cărămidă), de tip rustică etc.

În terminologia veche românească, denumire dată pictorilor muralişti sau de icoane. Există o deosebire între "zugravii de subţire" (pictorii de fresce şi icoane) şi "zugravii de zidărie" (zugravii care realizau lucrul ce necesită mai puţină calificare în decorarea ansamblurilor monumentale).

1. Veche denumire pentru pictura murală.
2. Strat de var sau humă, amestecat cu apă şi cu un adeziv (clei, materiale plastice), alb sau colorat, care constituie ultimul finisaj dinspre interior sau de la exteriorul unui zid care este destinat să aibă zidăria aparentă.

(Slav.) Termen folosit în Moldova de Nord şi în Basarabia pentru a desemna un tip aparte de clopotniţă, de influenţă rusească: clopotele sânt adăpostite într-o construcţie independentă, de forma unui zid gros, cu un soclu masiv, care la partea superioară este străpuns de mai multe goluri arcuite; în fiecare dintre acestea, printr-un sistem de bârne şi de pârghii, este atârnat câte un clopot.