Spre deosebire de gorganele sau movilele funerare, străvechile necropole nu au semne distinctive care ar putea facilita descoperirea lor de către arheologi. Aceste vechi cimitire, numite de arheologi "necropole de sol" și descoperite în mare parte întâmplător, în cadrul lucrărilor agricole sau de terasament, prezintă un interes istoric deosebit, întrucât ne "vorbesc" nu numai despre riturile funerare a oamenilor din vechime, dar mai și păstrează multe obiecte de habitat uman și multe mostre de cultură materială. După riturile de înhumare necropolele pot fi de trei feluri: de incinerație, de înhumație și mixte. Pe teritoriul Republicii Moldova sunt atestate toate aceste trei tipuri de necropole.
În cadrul catalogului de monumente arheologice au fost selectate câteva "necropole de sol" de pe teritoriul Republicii Moldova: începând cu necropola de la Ofatinți (Transnistria) din perioada eneolitică și termintnd cu necropola medievală de lângă satul Alcedar (Județul Orhei). Epoca bronzului este reprezentată de necropola de la Brânzeni-Țiganca a "Culturii arheologice Edineț". Două necropole: cea de la Climăuți V și cea de la Saharna II țin de "Cultura Saharna-Solonceni". Perioada Hallștatt-ului tracic este reprezentată de necropola Seliște iar epoca începutului migrațiilor popoarelor este reprezentată de necropola de lângă satul Rogojeni, care ține de "Cultura Sarmațiană".
