Termenul "sit" a început să fie utilizat relativ târziu în lexicul științific din Republica Moldova. Actualmente sub noțiunea de "sit", în conformitate cu articolul 1 al convenției UNESCO din 1972 "privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural" și a articolului 1 al capitolului 1 al legii Republicii Moldova privind ocrotirea monumentelor din 22 iunie 1995, sunt considerate: lucrările omului sau operele rezultate din conjugarea acțiunilor omului și naturii, precum și zonele ce includ terenurile arheologice care au valoare națională sau internațională din punct de vedere istoric, estetic, etnografic sau antropologic. Această definiție a noțiunii de "sit" se aplică și în cazul "siturilor arheologice". Ea nu trebuie confundată cu noțiunea generală de "sit", prezenta în dicționarele explicative obișnuite, care definesc "situl" pur și simplu ca "o priveliște sau un colț dintr-un peisaj".
În cadrul catalogului de monumente arheologice au fost selectate peste treizeci de "situri arheologice" de pe teritoriul Republicii Moldova, care țin de diverse perioade istorice: începând cu paleoliticul superior și terminând cu evul mediu tardiv. Un rol foarte important este acordat siturilor arheologice din perioada eneolitică, în special celor legate de cultura arheologică Cucuteni-Tripolie, bogată în opere de artă decorativă de incontestabilă valoare. Cel mai mare articol este dedicat sitului arheologic de la Orheiul Vechi.
