Termenul "val" provine din limba latină de la cuvântul "vallum". Prin noțiunea de val se subînțelege acel tip de fortificații, care se constituie dintr-o ridicătură continuă de pământ, de obicei cu un șanț în partea exterioară, folosită în sistemul defensiv (în mod special la "limesurile" - frontierele - Imperiului Roman). Tot prin noțiunea de "val" se identifică întăriturile prelungi de pământ care marchează limitele unor teritorii.
Pe teritoriul Republicii Moldova cele mai celebre valuri sunt cele două valuri ale lui Traian vestigii arheologice de mare amploare, care străbat partea sudică a republicii, respectiv, de la Leova până la Copanca (și mai departe pe teritoriul Ucrainei) și de la satul Vadul-lui-Isac până la lacul Sasâc, mai la sud de orașul Tatarbunar (Ucraina). În afară de Valurile lui Traian, în Basarabia mai sunt cunoscute și alte monumente arheologice de acest tip. Astfel în apropierea satului Criva (județul Edineț) a fost depistat un val de pământ cu înălțimea de 2-3 metri și cu o lungime de câteva zeci de kilometri. Vestigiile altui val de pământ au fost depistate de arheologi în apropierea satului Grimăncăuți. Valurile cu funcții defensive erau adesea integrate fortificațiilor antice. Astfel, încă din epoca geto-dacă, din secolele 4-3 înainte de Hristos datează valul și cetatea din apropierea satului Stolniceni, județul Lăpușna. Acest val este anterior cu câteva secole celebrelor Valuri ale lui Traian.
În tradiția folclorică și populară valurile sunt numite adesea "Șanțuri", "Troiene", "Hindichiuri", "Brazde", "Zamcă".
