Semne comemorative
Noțiunea de "semn comemorativ" este mai largă decât cea de "placă memorială". De obicei "semnul comemorativ" include o compoziție de ține de arhitectura formelor mici și o inscripție memorială dedicată unui eveniment istoric important. Într-un anumit sens obeliscurile și stelele sunt de asemenea "semne comemorative" dar, datorită particularităților lor stilistico-tipologice ele sunt prezentate în cadrul unor compartimente separate.
Uneori în calitate se semne comemorative pot apărea monumente ce țin de arta populară. Astfel, în apropierea satului Vălcinet, județul Ungheni, se află "Fântâna lui Vodă", monument popular legat de numele lui Ștefan cel Mare. Pe locul bătăliei lui Ștefan cel Mare cu tătarii de la Lipnic a fost înălțată, încă în perioada interbelică la cimitirul satului cu același nume, o "Troiță" în memoria celor căzuți în luptă. În satul Semeni, județul Ungheni, s-au păstrat rămășițele așa-numitei "Mese a lui Petru I" - șanțul circular și valul de pământ înălțat cu prilejul ospățului oferit la întâlnirea domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir cu țarul Rusiei Petru I în anul 1711, în perioada Campaniei de la Prut.
Un semn comemorativ ce poate fi interpretat și drept obelisc a fost înălțat de autoritățile țariste în anul 1914 în apropierea satului Bădicul-Moldovenesc (județul Cahul) pentru a comemora celebra bătălie de la Larga de pe data de 7 iulie 1770, când trupele ruse sub conducerea generalului Rumeanțev i-au zdrobit pe turci. Perioada interbelică și cea postbelică ne oferă numeroase semne comemorative. De obicei ele sunt legate de evenimente istorice importante sau de personalități ilustre. Astfel, în 1986, a fost dezvelit semnul comemorativ dedicat înființării orașului Chișinău. Victimele catastrofei ecologice de la Cernobîl, ale pogromului din 1903, ale masacrului armenilor din l915-1916 din Turcia, ale războiului din Afganistan, ale conflictului armat din stânga Nistrului ș.a. au fost comemorate prin inaugurarea de semne comemorative.
Obeliscuri
Tradiția de a înălța obeliscuri a apărut încă în Egiptul Antic. Obeliscurile sunt monumente din piatră, deseori monolite, amplasate vertical și având o formă piramidal-alungită. Obeliscurile au devenit populare în arta basarabeană abia în secolul al XIX-lea. Dintr-o perioadă anterioară anexării Basarabiei la Imperiul Țarist în 1812, dispunem doar de o singură mostră de monument comemorativ, ce poate fi doar aproximativ clasificat drept obelisc. Este vorba de celebrul "Stâlp al leahului" înălțat încă în secolul XVIII în apropierea satului Berezovca (județul Edineț) pe locul unde a murit hatmanul armatei regale poloneze Stanislas Zolkiewski în anul 1620.
Din anul 1845 datează obeliscul de lângă Vulcănești dedicat memoriei contelui Semion Voronțov, erou al luptei de la Cahul din 1770. Acest obelisc a fost ctitorit de Mihail Voronțov, fiul contelui și general-gubernator al Basarabiei și Novorossiei. La câteva sute de metri de obeliscul dedicat lui Voronțov se află și coloana dorică memorială dedicată bătăliei de la Cahul, proiectată și înălțată în 1849 de către arhitectul F.-K. Bauffo. Un obelisc și o piatră memorială i-au fost dedicate prințului Potiomkin din Taurida, favoritul împărătesei Rusiei Ekaterina a II-a. Ambele au fost înălțate în a 2-a jumătate a secolului al XIX-lea în apropierea satului Rădenii Vechi (județul Ungheni) pe locul unde la 5 octombrie 1791 a decedat prințul.
Foarte numeroase au devenit obeliscurile de mici dimensiuni construite după cel de al doilea război mondial și dedicate de obicei, ostașilor sovietici căzuți. Prezentând o formă stereometrică destul de strictă, obeliscurile nu pot concura din punct de vedere numeric sau compozițional, cu varietatea de stele, reliefuri, monumente sau semne memoriale.
Stele
Stelele sunt lespezi de piatră sau din alte materiale solide care sunt plasate vertical în calitate de însemne funerare sau comemorative dedicate unor personalități marcante sau unor evenimente istorice de primă importanță.
Pe teritoriul Republicii Moldova există mai multe stele de valoare istorică sau artistică incontestabilă. Astfel, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea datează stela funerară a principesei E. Cantacuzino (Gorceakov) din Otaci. Pe mormântul scriitorului Constantin Stamati din satul Ocnița (județul Edineț) a fost instalată o stelă în anii 70-80 ai secolului al XIX-lea. O stelă cu un altorelief turnat în bronz i-a fost dedicată în anul 1977 poetului și revoluționarului bulgar Hristo Botev la Chișinău (sculptor V. Kuznețov, arhitect G.Solominov). La Căușeni, pe strada centrală a orașului a fost inaugurată în 1995 o stelă dedicată memoriei combatanților căzuți în luptă pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova din primăvara și vara anului 1992 (sculptor I. Lozan, arhitect V. Balan).
