Dicționarele de artă definesc noțiunea de monument funerar drept "un edificiu, în general de mici dimensiuni (de tipul cavoului), drept o sculptură sau o compoziție sculptată, o stelă, un obelisc, un stâlp sau o lespede memorială, menite să marcheze locul înhumării unei sau mai multor persoane și destinate păstrării memoriei acestora" (vezi: "Dicționar de artă, Ed. Meridiane, București 1995, vol. 1, p. 291). O semnificație funerară au uneori și unele paraclise ortodoxe înălțate pe locurile unde au suportat martiriul sfinții sau mucenicii creștini (vezi compartimentul "Biserici de piatră"). Monumentele funerare, în diverse forme, există din cele mai vechi timpuri. Astfel, pe teritoriul Republicii Moldova pot fi văzute multe gorgane ale populațiilor migratoare care au trecut prin aceste ținuturi și și-au înălțat aceste movile funerare pentru a oferi ultimul omagiu defunctilor. Au fost atestate cazuri, când culmile acestor gorgane erau decorate cu stele sau sculpturi antropomorfe, prefigurând astfel apariția sculpturii funerare moderne.
Mormintele tradiționale ale Moldovei medievale prezentau fie o lespede de piatră cu inscripții și reliefuri săpate, situată în camera mormintelor ("gropnița") bisericii, fie o placă de piatră amplasată vertical în cimitirele sătești sau în necropolele din apropierea mănăstirilor sau bisericilor. Pe aceste plăci de piatră erau reprezentate, de obicei, crucea, soarele și luna, vrejuri de viță de vie, alte elemente figurative sau decorative inspirate din arta populară.
Obiceiul de a săpa cavouri sau de a înălța statui și monumente deasupra mormintelor apare în Republica Moldova relativ târziu. Astfel, abia după anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist în 1812 încep să fie construite monumente funerare cu sculpturi de stil neoclasicist. La cimitirul ortodox central din Chișinău, la cimitirele din cartierul Râșcani a capitalei Moldovei, la cimitirele armenesc și polonez, la cimitirele din Orhei, Soroca, Bălți, Tighina, Cahul ș.a. apar în secolul XIX opere de sculptură funerară realizate în stil clasicist sau academist. Existau pe atunci ateliere prestigioase care executau aceste sculpturi. Unul din atelierele cele mai cunoscute în a 2-a jumătate a secolului XIX era atelierul "De Vecchi" care executa comenzi atât pentru Chișinău, cât și pentru Odessa. Sculpturile de pe mormintele Anei Tonbas (1839), Iordache Tomuleț (1843), Nataliei Markova (1876), cavoul decorat cu sculpturi al familiei consilierului Semigradov (1912) - situate toate la cimitirul ortodox central din Chișinău, probează persistența tradițiilor clasiciste și academiste în arta funerară basarabeană pe parcursul întregului secol XIX și chiar, în primele decenii ale secolului XX. În aceleași spirit clasicist este realizat și monumentul funerar al principesei E.M. Cantacuzino (Gorceakov) din or. Otaci (1854). Cavoul funerar al familiei prințului R. Wittghenștein este mai sobru, fapt ce se datorează amplasării lui în subsolul fostei biserici luterane din orașul Camenca (Transnistria).
Din perioada interbelică face parte Memorialul ostașilor căzuți în Primul Război Mondial realizat de sculptorul Ion Antonovici la Cimitirul ortodox central din Chișinău. Mormântul dirijorului de cor Alexandru Cristea executat în anii celui de al 2-lea Război Mondial (1942-1943) se remarcă prin materialul utilizat: caracterele gotice și profilul dirijorului sunt turnate în oțel inoxidabil forjat.
Marea majoritate a sculpturilor funerare de la cimitirele Chișinăului și altor localități țin de epoca postbelică și de a doua jumătate a secolului XX. Unele din aceste sculpturi sunt realizate în cele mai "autentice" tradiții ale "realismului socialist". În această manieră sunt înălțate sculpturile de pe mormintele Eroului Uniunii Sovietice Aleksei Belski (1972, sculptor Lazăr Dubinovschi) și a președintelui prezidiului Sovietului Suprem al RSSM Chiril Iliașenco ( sculptor I. Poniatovschi). Alte monumente prezintă doar fotografiile răposaților transpuse pe granit negru (cazul mormintelor scriitorilor Pavel Boțu, George Meniuc, George Malarciuc, a violonistului Serghei Lunchevici, a cântăreței Angela Păduraru ș.a.). Tehnica "profilului" realizat în relief este utilizată în cazul mormântului poetului Liviu Deleanu. O adevărată operă de artă sculpturală, cu certe valențe metaforice a reușit să execute sculptorul Tudor Cataraga în cazul imaginii îngerului de pe mormântul savantului și publicistului Ion Dumeniuc de la Cimitirul ortodox central din Chișinău.
Monumente funerare a unor importante personalități din cultura Republicii Moldova pot fi vizitate și în localitățile rurale, de obicei, în satele de baștină ale decedaților. Astfel, la Singureni (județul Bălți) se află mormântul lui Liviu Damian, la Bălăurești (județul Ungheni) mormântul Mariei Drăgan, la Sauca (județul Edineț) mormântul lui Petru Zadnipru, la Caracușenii Vechi (județul Edineț) mormântul lui Constantin Stamati -Ciurea, la Bleșteni (județul Edineț) mormântul povestitorului Trifan Baltă, iar la Pociumbeni (județul Edineț) încă din secolul XIX se află mormântul poetului Teodor Vârnav.
