Monumente de istorie

Tradiţia dezvelirii plăcilor memoriale există încă din lumea antică. În evul mediu majoritatea locaşelor ctitorite de domnitori sau boieri dispuneau de plăci memoriale cu inscripţii săpate în piatră. Pe teritoriul Republicii Moldova plăcile memoriale antice s-au păstrat doar în forma unor fragmente nesemnificative de lespezi cu inscripţii lapidare. Evului mediu îi datorăm cu mult mai multe vestigii. Pe teritoriul Basarabei cele mai vechi inscripţii lapidare atestate documentar par să fie cele antice şi medievale de la Cetatea Albă (actualmente teritoriu ucrainean), cele medievale de la Orheiul Vechi (atât inscripţiile în limba arabă de la Şehr-al-Djeadid, cât şi inscripţiile din oraşul medieval Orhei şi textele săpate în piatră de la schitul lui Bosie), de la mănăstirea Căpriana, de la Ismail şi Chilia (Ucraina) şi de la cetatea Soroca. Nu întotdeauna aceste inscripţii au forma unor plăci de piatră incorporate în zidurile edificiilor. Astfel, inscripţiile cu "autografele" constructorilor de la cetatea Soroca, textele votive de la schitul lui Bosie sau în cadrul altor schituri rupestre, sunt săpate direct în grosimea rocii sau a zidurilor. Sunt cazuri când rolul de placă memorială (în special în biserici) îl preiau pomelnicele, care, de obicei, nu sunt săpate în piatră, ci sunt pictate pe zidurile locaşelor sau sunt ortografiate asemeni icoanelor, pe scânduri de lemn (cazul pomelnicului de la mănăstirea Căpriana). Date foarte importante privitoare la etapele construcţiei şi la componenţa echipei de zugravi ne furnizează pisania lapidară exterioară, ortografiată în greceşte, a bisericii Adormirea Maicii Domnului din Căuşeni (anul 1763). Cu paisprezece ani mai târzie (1777) este inscripţia votivă gravată în marmură (în limba slavonă) de la mănăstirea Rudi. Ea se află în pridvorul bisericilor Sfânta Treime a acestei mănăstiri. De o importanţă istorică incontestabilă se bucură inscripţiile memoriale de pe mormântul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni de la mănăstirea Căpriana, şi placa funerară de pe mormântul arhimandritului Chiril de la aceeaşi mănăstire (după 1821). La biserica Sfântul Nicolae a mănăstirii Dobruşa s-a păstrat placa memorială, săpată în piatră şi dedicată lui Toma Cosma - ctitorului bisericii (1822), iar la biserica Sfântul Nicolae a mănăstirii Ţigăneşti se află textul săpat în marmură şi dedicat ctitorului bisericii Hristofor C. Iskrov (1887). În general, trebuie să spunem, că numărul de inscripţii ctitoriceşti din bisericile şi mănăstirile Basarabiei din a doua jumătate a secolului XVIII şi din secolul XIX este destul de mare. Şi mai vechi erau inscripţiile votive ale lui Vasile Lupu de la Biserica Sfântului Dumitru din Orhei şi de la biserica Sfântul Nicolae din Chilia. Ele ţineau de prima jumătate a secolului al XVII-lea.

În secolul XX, îndeosebi în a doua jumătate a acestui secol numărul plăcilor comemorative a crescut exponenţial. După cel de al 2-lea Război Mondial în oraşele Republicii Moldova au început să fie inaugurate plăci memoriale dedicate eroilor revoluţiei ruse, a războiului civil, militanţilor mişcării ilegaliste din Basarabia interbelică, eroilor căzuţi în cel de al 2-lea război mondial, evenimentelor inspirate din istoria războaielor ruso-turce, revoluţionarilor bulgari şi luptătorilor pentru independenţa Bulgariei de sub jugul otoman. Evenimentele din istoria României vecine erau însă trecute sub tăcere din considerente politico-ideologice.

Astfel, la Chişinău încă în anii 50 a fost dezvelită placa memorială pe clădirea unde în anii 1901-1902 s-a aflat tipografia gazetei leniniste ilegale "Iskra", iar pe faţada blocului administrativ de pe bulevardul Ştefan cel Mare a fost dezvelită o placă memorială dedicată voluntarilor bulgari (sculptor M. Spinei). Plăci memoriale dedicate oamenilor de cultură, savanţilor, artiştilor, arhitecţilor, primarilor, oamenilor politici etc. în anii 50-60 ai secolului XX erau destul de puţine. Doar arhitecţii Alexei Şciusev şi Robert Curţ, clasicii literaturii ruse Alexandr S. Puşkin, Lev N. Tolstoi, Maxim Gorki, scriitorii băştinaşi Grigore Adam, Alexei Mateevici, scriitorii moldoveni căzuţi în al 2-lea război mondial A. Robot, T. Nencev şi S. Mospan, poetul Liviu Deleanu, compozitorii Ştefan Neaga, Alexei Stârcea şi Eugen Coca, atletul Ivan Zaikin, sculptorul Alexandru Plămădeală, medicul Toma Ciorbă şi primul preşedinte al Academiei de Ştiinţe a RSSM Iachim S. Grosul au fost onoraţi prin dezvelirea unor plăci memoriale fie pe casele în care au locuit, fie pe sediile instituţiilor la care au activat în oraşul Chişinău.

Perioada care a început după 1985 şi care a continuat în ultimul deceniu al secolului XX s-a manifestat printr-o schimbare radicală a aprecierii evenimentelor şi personalităţilor din istoria Republicii Moldova. Numărul plăcilor memoriale dedicate scriitorilor naţionali, artiştilor, pictorilor, poeţilor, oamenilor politici, savanţilor etc. a crescut considerabil. Pentru prima dată au fost dezvelite plăci memoriale în cinstea primarilor oraşului Chişinău din perioadele ţaristă şi interbelică (plăcile dedicate, respectiv lui Carol Schmidt şi lui Gherman Pântea). Unii scriitori, literatura cărora era interzisă în perioada sovietică, au fost readuşi în circuitul valorilor naţionale şi lor, de asemenea, le-au fost inaugurate plăci memoriale pe clădirile în care au locuit (cazul prozatorului din perioada interbelică Constantin Stere).

În final, trebuie să constatăm, că aprecierea valorii personalităţii în istorie şi confirmarea acestei valori prin inaugurarea plăcilor sau semnelor memoriale este domeniul cel mai politizat şi cel mai tributar opţiunilor şi gusturilor guvernanţilor de diferite nivele (de la cel municipal la cel republican). Cu părere de rău, nu întotdeauna opinia publică sau părerea oamenilor de ştiinţă şi de artă este luată în consideraţie de factorii de decizie. Din acest motiv încă foarte multe personalităţi demne de a fi comemorate îşi aşteaptă rândul.