Mozaicul prezintă o tehnică a picturii monumentale, în care imaginea este realizată prin intermediul unor mici bucățele de smalț, piatră, sticlă, plăci de ceramică sau alte materiale solide. Pe teritoriul actualei Republici Moldova nu s-au păstrat mozaicuri antice, deși în statele vecine România și Ucraina astfel de picturi antice există, fiind datorate fie coloniștilor greci, fie maeștrilor din Imperiul Roman. Spre deosebire de Imperiul Bizantin medieval, unde tehnica mozaicului era foarte dezvoltată, Moldova medievală a preferat fresca. Printre puținele tehnici de decorație murată, ce au existat în statul feudal moldav, cea mai apropiată de mozaic poate fi considerată tehnica aplicării pe pereții catedralelor și palatelor a cahlelor de lut ars și smălțuit. Aceste cahle, cu motive fito-, zoo- și antropomorfe au fost deseori utilizate ca piese ornamentale de interior sau exterior. Deosebit de valoroase sunt considerate de către cercetători cahlele de factură gotică ce provin din vechea Cetate de Scaun de la Suceava (a 2-a jumătate a secolului XV). Foarte interesante sunt benzile din discuri de ceramică smălțuită și cărămidă pe care le găsim în decorația exterioară a bisericii cu hramul "Înălțarea Domnului" de la Mănăstirea Neamț. Pe teritoriul Basarabiei găsim exemple de ceramică și de plăci de teracotă aplicată pe pereții edificiilor în cadrul vestigiilor arheologice a orașului medieval tătăresc Șehr-al-Djeadid de pe teritoriul actualei rezervații "Orheiul vechi". La începutul secolului XX arhitectul Țiganco utilizează plăcile de teracotă în decorul Muzeului Zemstvei din Chișinău (actualului Muzeu de Etnografie și Istorie Naturală). În perioada nemijlocit postbelică plăcile de ceramică smăltuită au fost utilizate și în decorul mai multor edificii administrative de pe actualul Bulevard Ștefan cel Mare din Chișinău.
Arta mozaicului figurativ, cu compoziții narative desfășurate, apare în Republica Moldova relativ târziu. Abia în anii 60 sunt făcute primele încercări de a reda în tehnica mozaicului tematica sportivă ("propileele" de la parcul Valea Morilor). În deceniile 7 și 8 a secolului XX domeniul mozaicului este îmbrățișat de o serie de artiști plastici din Chișinău. Este vorba în primul rând de plasticienii Aurel David, Filimon Hămuraru, Gheorghe Vrabie, Alexei Colâbneac, Mihail Burea și Vladislav Obuh. Din lucrările cele mai importante realizate în a 2-a jumătate a secolului XX în tehnica mozaicului pot fi enumerate următoarele: mozaicul "Benderul vechi" din interiorul autogării orașului Tighina (autor: M. Burea); mozaicul "Moldova ospitalieră" de pe peronul gării feroviare din Chișinău (autori M. Burea și V. Obuh); mozaicul "Legendă despre Chișinău" de pe bulevardul Negruzzi (autor M. Burea); panoul decorativ "Arta" ce decorează fațada sălii de concerte a Palatului Sindicatelor din Chișinău(autor: M. Burea); mozaicul "Deșteptarea" din satul Mocra (autori I. Taburță și A. Kuzmin); mozaicul "Drumuri" din interiorul autogării din Bălți (autor V.Obuh); mozaicul "Dansul" din Anenii-Noi (autor Gh. Vrabie); mozaicul "Juramântul lui Hipocrate" de la Institutul de Medicină din Chișinău (autor F.Hămuraru); mozaicurile de pe fațadele unor școli din capitala Moldovei (compozițiile "Știința" și "File și trandafiri" realizate în anii 80 de F. Hămuraru).
